În epoca noastră este moda băilor. Unii fac băi de soare la Ibiza sau pe alte meleaguri exotice, alţii fac băi de nămol la Techirghiol (fiecare după posibilităţii), alţii băi de mulţime, dacă le mai dă mâna şi asta se întâmplă din ce în ce mai rar.
În acest context, vă recomand şi eu o baie, care deşi nu e nouă, se repetă în fiecare vară de câţiva ani : baia de praf combinată cu vibromasajul. O puteţi face parcurgând pe jos drumul de la Buşteni la Gura Diham.
Ca orice om care vrea să facă puţină mişcare, într-o zi de vară, cobori din maşină la Căminul Alpin, lăsat în paragină de ani buni, şi doar cu un ruxăcel în spate porneşti să iei o gură de aer, zici tu, curat spre Valea Cerbului. Constaţi cu plăcută surprindere că străzile spre Vale au fost proaspăt afaltate şi te bucuri în sinea ta că am început şi noi să ne civilizăm. Bucuria însă nu ţine mult pentru că de la bariera unde Primăria Buşteni percepe o taxă de zece lei pentru fiecare maşină (fie ea autoturism, furgonetă sau camion) care merge spre Gura Diham şi cam tot atât pe zi pentru campare, începe coşmarul. Drumul, care este groapă lîngă groapă, a fost acoperit cu pietriş, care din cauza traficului, pe cele mai mari porţiuni s-a transformat în praf,  ridicat de fiecare maşină în mişcare sub formă de nori învăluitori şi înnecăcioşi.
În afară de câteva porţiuni destul de mici unde poţi părăsi drumul mergând pe o potecă prin iarbă, în rest, când ajungi la Gura Diham arăţi ca o cârpă cu care tocmai s-a şters praful.
Pe traseu circulă şi un minicar cu două vagoane tractate de un tractor.
Dacă vreţi să-l luaţi la întoarcere (aşa cum am făcut noi) vă sfătuiesc să renunţaţi la masa pe care v-aţi propus să o serviţi la cabană, altfel riscaţi să vă treziţi cu meniul în poală. Nici cel mai puternic aparat de vibromasaj vândut la Teleshopping nu poate concura cu hurducăielile provocate de minicar, aşa că stomacul îţi e mai mult în gât decît la locul lui. Şi nu scapi nici de praf.
Această situaţie dăinuie de câţiva ani şi mă întreb oare chiar nu-i pasă nimănui de amărâţii care n-au bani de Alpi sau Tenerife şi vor şi ei să-şi trăiască concediul la aer de munte, să-şi mai cureţe plămînii de poluarea din oraşe şi de ce nu, unii să facă şi economie la întreţinere ?? Chiar nu le pasă celor în drept, că e primărie, direcţie de drumuri sau Ministerul Turismului de iubitorii muntelui, care pînă să ajungă pe traseul spre Poiana Izvoarelor sau cabana Diham sunt nevoiţi să înghită tone de praf ?? Chiar nu poate Primăria Buşteni ca din taxa percepută toată vara ( care cică ar fi pentru WC-urile ecologice montate la locurile de campare şi care sunt atît de jegoase încăt lumea foloseşte tot pădurea) să pună deoparte şi cu sprijinul neprecupeţit al doamnei ministru Udrea să asfalteze acest drum de doar câţiva kilometri dar atât de important pentru turismul montan ??
Sau poate sunt eu prea naivă crezând că e important şi că de fapt taxa este pusă pentru minunata baie de praf combinată cu vibromasaj (care ce-i drept nu e obligatoriu. Poţi repeta baia şi pe jos la intoarcere.).
După toate cele trăite, ţi se face lehamite şi-ţi vine să zici : “Avem o ţară minunată. Păcat că e locuită !!!”

A murit criticul de film Alex Leo Şerban.
Deşi nu l-am cunoscut personal, era o permanenţă în casa noastră din povestirile Adinei cu care era coleg la Dilema Veche.
Ştiam ca in ultimul timp era in spital, dar speram ca se va face curând bine. N-am crezut nici un moment ca va sfarşi aşa de curând. Mă simt ca şi cum ar fi murit o persoană apropiată mie.
Cred că nici “şuetele” de la Dilema nu vor mai fi aceleaşi fără Leo.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.

Ca persoană cu studii superioare ieşită la pensie cu o pensie normală, nu pot să accept aşa zisele proteste spontane ale foştilor ofiţeri.

Am muncit timp de 35 de ani şi pot să spun cu tărie că nu prea am avut viaţă uşoară. Am debutat în fabrică, apoi am lucrat ani de zile în proiectare unde termenul de predare era neiertător, ca in ultimii 14 ani să ajung şef de serviciu, să trec printr-o privatizare şi să am ca şef direct un francez care n-a catadixit să inveţe o boabă româneşte. Consider că am o pensie mai mică decât s-ar fi cuvenit după atâţia ani de muncă, plus 5 ani de facultate grea ( Politehnica nu este floare la ureche ). Dar dacă asta e legea, n-am de ce riposta.

Stau şi mă întreb ce munci grele au depus domnii ofiţeri la viaţa lor de au pensii speciale. Că război, slavă Domnului, n-am avut , iar cei care au luptat în cel de-al doilea război mondial , sunt foarte puţini, majoritatea fiind de-acum oale şi ulcele.

A mai fost momentul 1968 când “prietenii” sovietici au avut un moment intenţia să ne invadeze ca pe cehi. Atunci într-adevăr, a fost mobilizare generală pentru vreo două luni , toţi militarii fiind încartiruiţi în în locuri ţinute secrete faţă  de familiile lor. Ştiu toate acestea pentru că  în acel moment fratele meu îşi satisfăcea stagiul militar iar tatăl meu era subofiţer.

Mai erau şi muncile agricole unde greul îl duceau militarii în termen comandaţi de subofiţeri, iar ofiţerii veneau în inspecţie când se lăsa cu chiolhanuri.

La revoluţie au tras în protestatari, ordinele venind tot de la cei care acum fac valuri că li se ia din pensiile speciale.

După, când armata s-a transformat în una de profesionişti, cei care s-au dus în teatrele de război, sunt în general cadre tinere care s-au dus pentru un câştig frumos,  riscant într-adevăr, dar nu i-a forţat nimeni .

Şi acum vreau să povestesc un episod inedit. Când eram studentă, locuiam cu parinţii într-un bloc de militari vis- a- vis de Comandamentul Militar din Cluj. Chiar în curtea Comandamentului mai era un bloc. Locatarii ,tot militari cu familiile lor, intrau prin stradă iar la subsolul blocului se intra prin Comandament, locatarii neavând acces. Acolo domnii ofiţeri superiori ( cei cu căciuli brumării de astrahan) îşi amenajaseră o cramă unde vinul se bea din ulcele de lut sub formă de trup de femeie (de la gât până mai jos de coapse) cu ţuţuroiul plasat în fund. Pe perete trona o lozincă frumos desenată pe care scria : ” Bun e vinul şi gustos când îl bei din c… frumos!” Până la urmă s-a aflat până la Bucureşti, s-a lăsat cu anchetă şi cu mutările unora în alte garnizoane. Mare pedeapsă !!!

Cam asta făceau domnii ofiţeri  superiori.

Iar acum ne sfideză pe noi cei mulţi  cu protestele lor, huiduind imnul naţional, iar dacă ar putea ar pune şi de o lovitură de stat.

Noi cei cu studii superioare de ce nu protestăm că ne-am tocit coatele prin facultăţi şi primim 0,25 puncte pentru fiecare an de studii???  Adică un zero tăiat în patru. De ce nu ni s-ar da şi nouă pensii speciale pentru că am proiectat, construit, educat , am creat opere de artă, am ridicat nivelul de cultură la acestei ţări ???

Unde e societatea civilă care ar trebui să ia atitudine în numele celor mulţi faţă de protestele nefondate a cîtorva mii de “căciuli brumării ???

A murit Cristi Paţurcă.

Ca orice persoana care a trăit ” Piaţa Universităţii” , am fost profund impresionată de această dispariţie. Era un om încă tânăr care nu merita să moară într-o cruntă mizerie. Cântecele lui au încălzit inimile  “golanilor” şi au contribuit la crearea  unui  moment de solidaritate unic, cum n-a mai existat de atunci.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească in pace !

Până duminică erau doi, Bonzo şi Telly. El, un fel de pekinez pe care l-am crescut şi îngrijit cu drag de la câteva luni, ea, o căţeluşă găsită pe uliţele Telegăi, slabă, murdară şi bătută de adulţi dar mai ales de copii (pe care nu-i prea agrează nici în ziua de azi). Avea cam un an după aprecierile medicului veterinar iar acum are zece. S-au împrietenit imediat împarţind timp de nouă ani totul frăţeşte : apă, mâncare şi coşuleţ.

Duminică însă, la treisprezece ani şi trei luni inimioara lui Bonzo a încetat să mai bată, cu tot tratamentul pe care il dădeam de câtva timp. Alergatul la cabinetul veterinar, injecţia şi perfuzia aplicate au fost zadarnice. Ajunşi acasă a mai trăit preţ de o oră, timp în care Telly nu s-a mişcat de lângă el.

Acum ne simţim trişti şi îndureraţi  ca atunci când te desparţi de un membru al familiei. Iar Telly este apatică, fără poftă de mâncare şi-l caută peste tot.

La nefericitul eveniment a participat şi fiica noastră care profund impresionată a postat on line o poză şi un text pe care le găsiţi aici :

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/bonzo-o-viata-ciine

Este de crezut faptul ca presedintele unei tari nefericite, cu oameni saraci dar de o saracie care nu li se poate imputa integral  lor, incearca in orice fel sa scoata  economii la buget tot pe carca  acelorasi oameni? Chiar nu se putea gasi o alta solutie decat reducerea cu orice  pret a unor pensii, printre cele mai mici din Europa?

Este perfect adevarat ca diversele partide care s-au perindat la muls tara , din anii 90 incoace, poate si din ratiuni  electorale , au umflat in mod  netrebnic ajutoarele sociale, au permis, asa cum bine spune presedintele, iesirea la pensie de  invaliditate la cine a vrut , prin exercitarea acelei duble coruptii doctor- functionar al statului, au permis  acordarea unor pensii nesimtite unor privilegiati care nu au aflat poate decat acum de principiul amarat al contributivitatii, au dat ajutoare peste ajutoare, ceea ce a adus ponderea  cheltuielilor sociale la  peste 40% din  bugetul statului. Este cat se poate de adevarat iar presedintele este un om onorabil precum Brutus  in vorbele lui Marc Antoniu in fata oamenilor uluiti de uciderea lui Cezar.( …and Brutus is  an honnorable man!)

Dar, caci exista un mare dar, sa vii acum si sa tai pensiile cu 16 % ( dupa o incercare ratata de a le cioparti cu 15%, incercare stopata de bunul simt al judecatorilor Curtii Constitutionale)  avand ca motiv sau justificare ca nici un venit in Romania nu poate trece neimpozitat, este echivalent cu un genocid. Marea majoritate a pensiilor  venite din contributivitate se invart intre 4 si 15 milione lei vechi. Oamenii ce le primesc isi taraie zilele, se chinuie efectiv sa supravietuiasca iar presedintele nostru ne da exemplul unui pensionar  viguros  aflat in preajma lui pe cheiul incercat de ape de la Galati care i-ar fi soptit printre dinti, cu   vorbe de amenintare: Sa nu-ndraznesti sa te iei de pensii!

Iata insa ca omul ales de mine in decembrie o comite: pe langa faptul ca nu a rostit mai nimic inainte de noiembrie 2009, ceva din care sa reiasa ca ne asteapta taieri de pensii si salarii( stiindu-se inca  de atunci in ce rahat eram) si i-am dat 5 milione de voturi pentru a nu permite intrarea in arena a “Mihaelei, dragostea mea” si a fluturasului de Crin, avand incredere intr-un comandant care stie sa ne aduca la tarm nava,  acesta vine acum , dupa 7 luni si  gaseste marea solutie de salvare a Romaniei: taierea pensiilor amaratilor.

Ce am votat , am votat.  Mereu ne pacalim. S-a terminat. Dansul are sacii in caruta, mai are 4 ani si se duce din nou pe mare sau unde doreste iar noua ne pregateste  linsajul. Caci asta se chiama  planul sau de impozitare a pensiilor. E suparat pe domnul Boc ca in loc sa creasca TVA cu 5% mai bine impozita pensiile prin OU. E suparat pe Curtea Constitutionala pentru ca  a indraznit sa nu il asculte, fiind si prima oara cand comenteaza decizia.

Oare nu se putea gasi si alta solutie decat sa iei de la gura unor nenorociti si bruma de hrana pe care o mai aveau?

Nu, caci domnia sa este Scorpion. Acesti nativi nu pot concepe sa piarda, nu pot sa traiasca daca exista cineva care ii contrazice si prefera sa moara cu dreptatea lor de gat decat sa se mladieze si sa incerce alte solutii.

Iata povestioara: Broscuta si Scorpionul stateau pe malul unui rau mare (Dunarea la Galati de pilda). Dansul, cu vorbe mieroase o roaga pe broscuta sa-l treaca apa. Dansa se codeste, banuieste  ca e ceva necurat: Nu pot , scorpionule, ca tu  ma intepi cand mi-e lumea mai draga si   ne inecam amandoi. Logic, scorpionul o convige: Cum poti sa crezi asa ceva? Oare sunt asa tampit  sa ma inec din  propria mea intepatura? Proasta, in cele din urma accepta.(votantii de mos Nicolae). Se urca scorpionul pe spatele broscutei, ajung in mijlocul Dunarii si tac, domnul presedinte o inteapa.  Letal pentru noi dar si  pentru el  caci de acum are cel putin 5 de milione  de  brotacei contra lui. Si cine vine in 2014?  E logic;  profitorii masacrului:Vadim sau Diaconescu OTV. Unde este reducerea de cheluieli la buget , domnule Basescu?

După ce a început să-i fugă pământul de sub picioare, pierzând o grămadă de abonaţi în favoarea altor companii de telefonie fixă, Romtelecom şi-a schimbat total atitudinea. A lăsat aroganţa la o parte, şi-a îmbunătăţit serviciile şi vine mereu cu oferte noi. mai mult…

Ferească Dumnezeu să ajungi pe mâna medicilor!

Într-o duminică, la Telega fiind, soţul meu a sărit după o creangă de soc şi a căzut cu piciorul drept sub el.

Vaiete, ţipete, cert e că nu mai putea merge. mai mult…

În trecere pe lângă televizor am văzut o secvenţă scurtă din emisiunea PROTV “Angajăm primar” care se difuza la ora 10. Cine oare o poate urmări în afară de pensionari, destul de interesaţi şi de o parte dintre elevi şi studenţi pe care nu-i prea interesează ?? Tema dezbaterii era arhitectura capitalei iar invitaţi, trei dintre candidaţi : Ludovic Orban, Cozmin Guşe si Cristian Diaconescu. mai mult…

http://www.comenziintrafic.ro/index.html

Aţi mai văzut şi prin alte ţări aşa ceva?

Dacă da, înseamnă că nu suntem chiar atât de inventivi, dacă nu , nu înţeleg de ce nu suntem ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din lume !