Joi dimineaţa, având de rezolvat nişte “trebi” am dat o fugă până la Câmpina. Şi pentru că afară era o ceaţă de-o tăiai cu cuţitul şi pentru că tot mi-a dat statul reducere pe CFR, m-am dus frumuşel la gară (împreună cu soţul meu care are şi el dreptul la un talon special, ca însoţitor) şi am luat trenul.
La dus, pentru că eram grăbiţi am luat un rapid care într-o oră era la Câmpina. Trenul mi s-a părut destul de curat, lumea civilizată doar că vagoanele erau din cele cu etaj ca la cursele locale. Ştiu că aşa se poartă şi la case mai mari dar mai avem mult până la TGV.
La venire, neavând oră fixă de ajuns acasă, am ales un personal care s-a dovedit a fi de navetişti. Ne-am suit tot într-un vagon cu etaj în care eram noi , o doamnă cam de 50 de ani care toată viaţa făcuse naveta (profesor sau medic probabil) şi un bărbat grăsuţ în jur de 40 care cum a pornit trenul a adormit şi s-a pus pe sforăit. La un moment dat sforăitul era atât de puternic încât doamna ne-a zis: “Dacă ştiţi să fluieraţi,faceţi-o că se va opri.” Şi într-adevăr la fluieratul soţului meu sforăitul a încetat pentru un moment ca mai apoi să o ia de la capăt. Probabil trebuia să o ţii numai într-un fluierat ca individul să se potolească şi ce rezolvam? Schimbam sforăitul cu fluieratul!
La Floreşti s-a urcat un grup de patru bărbaţi care au început să facă glume pe seama celui adormit pe care de altfel îl cunoşteau. După o vreme, timp în care au plimbat o sticlă de plastic cu un lichid incolor cu miros de prune fermentate, au început să-l înghiontească pe cel adormit, să-i sforăie la ureche, moment în care tipul se trezea dar adormea în clipa următoare. Nu mai spun de comentariile pe care le făceau râzând: ba că-i din cauza grăsimii, ba că are nevastă tânără care nu-l lasă noaptea să doarmă, ba că s-a spetit muncind şi vrea să ajungă acasă odihnit. Omul însă îşi vedea înainte de somn şi de sforăit.
În orice caz în veselia generală nici nu am simţit cum a trecut timpul până la destinaţie. Când am ajuns în gară şi toţi ne pregăteam de coborâre “eroul” nostru s-a trezit, a salutat şi s-a îndreptat spre ieşire.
Atmosfera din tren mi-a amintit de excursiile făcute în copilărie, în Ardeal, în vagoane de clasa a treia pline de navetişti care primul lucru pe care îl făceau scoteau sticla cu palincă şi cărţile de joc ungureşti şi jucau tot drumul într-o hărmălaie de nedescris prin care răzbătea destul de des cuvântul “tromf” care cred că era un joker dar nu sunt sigură nici în ziua de azi. Când ajungeau la destinaţie, unul din ei strângea cărţile apoi îşi luau servietele cu mâncare sau în care avuseseră de-ale gurii, dacă mergeau spre casă (pe atunci nu erau pungi de plastic) şi coborau.
În urma lor, în tren, rămânea miros de ţuică şi o linişte care părea nefirească după gălăgia pe care o făcuseră. La fel ca şi de această dată. Şi am realizat că deşi suntem în secolul XXI şi membri UE în trenurile cu navetişt nu s-a schimbat mare lucru. Doar că oamenii sunt mai bine îmbrăcaţi şi au înlocuit servieta ponosită din piele de porc şi sticla de sticlă cu punga de plastic şi cu PET-ul.
O fi bine, o fi rău??
17 ianuarie 2008
Mai avem mult si bine pana sa avem o tara cu adevarat civilizata…desi fiecare are rolul lui in societate.
17 ianuarie 2008
Drag? Doina,
TGV-ul nu are vagoane etajate. Nici ICE în Germania ?i nici Eurostar în Italia sau Anglia.
17 ianuarie 2008
M? refeream la faptul c? sunt a?a-zise “bou vagon” adic? f?r? compartimente.
17 ianuarie 2008
OK, am în?eles. Din text reie?ea altceva.
La nem?i am v?zut o chestie interesant? în ICE: compartimente pentru familii, cu o banchet? tip col?ar, îndoit? în jurul unei mese, cu loc destul de joac? pentru copii.
17 ianuarie 2008
Cred c? nu vom ajunge niciodat? “nem?i”. P?cat!!
17 ianuarie 2008
Sarut-mana, doamna Popescu. Mi s-au parut extraordinare cuvintele: “o doamn? cam de 50 de ani care toat? via?a f?cuse naveta (profesor sau medic probabil) “. O viata de om, un modus vivendi, multa tristete si cate altele in cateva cuvinte.
17 ianuarie 2008
Aceste trenuri de navetisti au un farmec aparte pe care multi dintre noi nu il inteleg. Aici ai sansa sa auzi tot ce-l doare pe omul de rand, sa afli despre bucuria lui simpla dar curata, necazurile lui, viata lui chinuita de zi cu zi. La fel era si mocanita, un tren pe care foarte multi turisti straini din tarile nordice, il cauta si astazi in traseele lor turistice prin Romania, dar sunt compatrioti care nu s-ar urca nici batuti in asa ceva. In postul scris, D-na Doina, a vrut sa ne aminteasca atmosfera placuta din anii tineretii, atunci cand mergea cu acest tren in diverse excursii, constatand in final ca sunt aproape aceleasi conditii de transport (a disparut clasa a- III-a cu bancile de lemn),intrebandu-ne daca este bine sau rau. Cele mai frumoase excursii pe care le-am avut, au fost in gasca mare, in trenuri personale, neincalzite dar cu multe suflete calde, cu un nas care ne iubea pentru cativa banuti pana la Predeal. La intoarcere, dupa o zi sau doua la munte, veneam tot cu personalul, cantam, eram veseli si tot trenul era al nostru. Studentii adevarati circula si astazi cu asemenea trenuri. Aceste trenuri sunt accesibile tinerilor si persoanelor nevoiase.
PS: Chiar daca am posibilitatea sa folosesc masina pentru un drum la munte, prefer inca sa merg cu gasca de prieteni si cu personalul. Sa auzim de bine!
17 ianuarie 2008
“tromf-ul” este cartea, sau culoarea, care “bate” celelalte carti/ culori:D; se stabileste la inceputul jocului; exista mai multe metode, depinzand de joc
17 ianuarie 2008
Pt. manoland:
Nu ca ar avea ceva in comun cu vagoanele noastre cu etaj, dar exista TGV etajate, numite rame duplex:
http://www.fnaut-paysdelaloire.org/article-4854998.html
20 ianuarie 2008
Andrei Cr?i?oiu, adevarat graiesti.
23 ianuarie 2008
Intr-adevar, TGV-urile sint si etajate, insa nu au compartimente ci tot “bou vagoane”… majoritatea.
Si cind ma gindesc ca in TGV trebuie sa iesi pe culoar pentru a vorbi la telefon!!!
30 ianuarie 2008
Vreau sa stiti ca si in prezent eu cu amici mei mergem la munte pe Valea Prahovei cu aceste tipuri de vagoane din trenurile personale.
Si mai sunt si multe alte persoane care o fac, caci uneori trenurile sunt ARHIPLINE si nu degeaba costa dus intors la jumatate 10,5 ron.
Trebuie sa stie oamenii ca PRETUL LA TGV ESTE DE 10 – 15 MAI MARE.
Iar multi tineri din Romania nu ar prefera sa plateasca atat!!
In ROMANIA majoritatea trenurilor sunt personale iar o parte din ele au vagoane SUPRAETAJATE.
NU toata lumea are bani sa circule cu masina mica, sau nu le convine cu automobilul.